Creanțele – ce sunt și de câte tipuri sunt

Data publicare articol: 11 May 2023
Data revizuire articol: 15 May 2024
Autor: Echipa Editoriala Sedona

Probabil că ai observat deja în procedurile administrative. Creanțele nu dispar doar pentru că ai uitat de ele. Dacă ești bine informat pe această temă, vei putea stabili urmărirea adecvată a creanțelor pentru a evita acumularea lor și complicațiile care decurg de aici. Află mai multe despre ce înseamnă aceste creanțe, de câte tipuri sunt și multe alte informații utile. 

• Ce sunt creanțele?
• Tipuri de creanțe
• În ce cazuri se poate ajunge la executarea unei creanțe?
• Ce este colectarea creanțelor?
• Ce se întâmplă în cazul neplății creanțelor?
• Recuperare creanțe: ce este de făcut?
• Proceduri pentru stingerea creanțelor
• Diferența dintre o creanță și o datorie
• Cum sunt trecute creanțele în contabilitate?
• Ce efecte au creanțele asupra unei firme?
• Este posibilă vânzarea unei creanțe?

Ce sunt creanțele?

Probabil că ți-ai pus deja întrebarea „Dar ce sunt creanțele?” Definiția acestui termen depinde de partea de care te afli. Ca persoană care dă o creanță, termenul definește un drept juridic al furnizorului de bunuri/servicii sau al celui care acordă un împrumut și trebuie să încaseze suma care i se datorează. 

De partea cealaltă, „Ce înseamnă creanțe?” are o altă semnificație. Pentru persoana care a primit bunuri, servicii sau un credit, o creanță înseamnă o obligație de plată la un anumit termen pentru care s-a angajat prin semnarea unui contract. 

Creanțe exemple

Pe lista de creanțe exemple, se află mai ales sumele de bani (de exemplu, rambursarea unui împrumut), transferul de bunuri (predarea unui tractor după ce cumpărătorul a plătit pentru el) sau chiar și obligația de a realiza un serviciu (instalatorul care trebuie să realizeze o reparație după ce a primit avansul). Iată alte câteva exemple de creanțe:

• Exemplu 1: Ești un fotograf pentru o microîntreprindere și efectuezi o ședință foto în numele clientului, persoană fizică sau juridică. Odată ce ai emis factura și ai trimis fotografiile, vei avea o creanță asupra acestui client.
• Exemplu 2: Livrezi săptămânal produse de patiserie pentru o cantină. La sfârșitul lunii sau unei alte perioade stabilite de comun acord, cantina are o creanță asupra ta. Similar, furnizorii de făină, drojdie sau ciocolată au o creanță asupra afacerii tale după furnizarea produselor necesare pentru a produce produse de patiserie. 

👉 Cauți case de marcat portabile? La Sedona, vei găsi o gamă variată de case de marcat și alte produse necesare afacerii tale de la imprimante mobile la sisteme POS all-in-one, cântare electronice și cititoare de coduri de bare. 

Tipuri de creanțe

Creanțele sunt de mai multe feluri în funcție de bunurile/serviciile tranzacționate, precum și de părțile care iau parte la semnarea contractului. Iată care sunt principalele tipuri de creanțe.

Creanțe civile

Pe lista de creanțe civile, se află acele creanțe care rezultă din încheierea unor acte între două sau mai multe părți, strict persoane juridice, fără a fi implicați creditori, comercianți sau alte instituții. Participanții la astfel de creanțe poartă numele de „neprofesioniști” sau  „necomercianți”.  

Creanțe comerciale

Cum putem defini ideea de creanțe comerciale? Acest tip de creanțe rezultă, mai ales, din semnarea unui contract comercial între două sau mai multe societăți comerciale. Un al doilea caz este contractul comercial dintre o societate comercială și o autoritate contractuală. 

Drepturile de creanță comercială rezultă din furnizarea sau vânzarea unor produse/servicii contra unei sume de bani stabilite prin semnarea contractului. În funcție de preferințele părților, contractul poate include unul sau mai multe termene, avans și plată finală, penalități, clauze de reziliere, scadență, clauze speciale și altele. 

👉Poți rămâne la zi cu operațiunile afacerii prin alegerea unui sistem complet pentru magazin. Acesta include un software de vânzare și gestiune, POS all-in-one și alte accesorii. Un sistem complet îți oferă ocazia de a ști în detaliu informații despre inventar, vânzări și alte funcții. 

Creanțe bancare

Creanțele bancare sunt o formă de drept financiar care rezultă la semnarea unui contract precum creditul bancar. La baza unei creanțe bancare, se află contractul de împrumut prin care instituția bancară acordă unui debitor (persoana care împrumută), persoană fizică sau juridică, o sumă de bani, cu sau fără avans și cu sau fără garanție, în schimbul plății unei dobânzi. 

Un astfel de contract, deci o creanță bancară, are durate variabile, de la scurte la mari, de la câteva săptămâni la câteva decenii, o destinație clară pentru achiziții, un calendar detaliat de plăți și penalități. 

Creanțe fiscale

O posibilă definiție pentru creanțe fiscale spune că acestea se referă la drepturi financiare care rezultă din obligația unei persoane fizice/juridice, cu o meserie liberală sau cu o societate comercială, de a-și plăti obligațiile fiscale față de statul român. Mai sunt numite și drepturi patrimoniale rezultate din raportul de drept material fiscal al statului. Creanțele fiscale sunt de două tipuri:

• Creanțe fiscale principale – decurg din obligația de a plăti rambursarea TVA, taxe, impozite, contribuiți, amenzi și alte forme de impunere din partea statului.
• Creanțe fiscale accesorii – obligații financiare care rezultă din dobânzi și penalități la întârzierea plății creanțelor către stat. 

Creanțe salariale

Prin creanțe salariale, se înțelege un tip de drepturi financiare ale angajatului prin care obligă angajatorul să plătească, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă sau prin contractul colectiv de muncă, un salariu. 

În acest context, angajatorul are statutul de debitor pentru angajat, iar acesta din urmă este creditor pentru angajator.  

Creanțe chirografare

Creanțele chirografare sunt acele creanțe care beneficiază de o cauză de preferință. Un creditor chirografar are o creanță care nu este garantată prin garanții personale sau reale, ci doar prin dreptul de gaj general asupra patrimoniului persoanei debitoare. 

În ce cazuri se poate ajunge la executarea unei creanțe?

Pentru a putea încasa drepturile și obligațiile de plată, executarea creanțelor se realizează în anumite condiții. Potrivit Codului de Procedură Civilă, pentru a putea executa o creanță, aceasta trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. Despre toate acestea vom discuta mai jos. 

Creanță certă

Conform Codului de Procedură Civilă, o creanță certă este acea creanță a cărei existență rezultă din contractul semnat, respectiv actul de creanță, precum și alte documente, chiar și cele neautentificate, precum angajamente de plată semnate, facturi, ștampile ale debitorului. 

Prin aceasta, debitorul nu poate nega existența creanțelor și obligația de plată asumată prin semnare. 

Creanță lichidă

Creanța este lichidă dacă are o valoare stabilită în mod clar. Lichiditatea unei creanțe este stabilită prin contract și clauze dedicate în mod special, precum o anexă, un scadențar de plăți, dar și alte acte (facturi, dovezi ale plății parțiale, recunoașterea existenței soldului etc.). 

Creanță exigibilă

O creanță este exigibilă dacă, pentru a putea trece la executarea sa, termenul de plată stabilit prin contract și graficul de plăți acceptat de părți este împlinit. Pe scurt, exigibilitatea este recunoscută dacă pe contractul semnat de părți sunt trecute data de achitare și termenele de acceptare a amânării. 

Dacă toate aceste aspecte (certitudine, lichiditate, exigibilitate) sunt respectate, creditorul are drept legal de a avansa la recuperarea creanțelor pe care debitorul nu mai poate sau nu mai dorește să le achite. Tot legea stabilește care sunt veniturile sau bunurile care intră sub incidența executării silite pentru creanțele comerciale, bancare, civile, salariale și fiscale. 

Ce este colectarea creanțelor?

Procedura de colectare creanțe diferă de la caz la caz și depinde, mai ales, de tipul de creanță. Primul lucru pe care îl va face creditorul sau firma de colectare debite și creanțe este să analizeze, alături de debitor, veniturile și cheltuielile pentru a putea stabili posibilitățile financiare. 

Pasul următor este definirea unui plan de rambursare realist și accesibil care va permite achitarea creanțelor la timp. 

Ce se întâmplă în cazul neplății creanțelor?

Deși există particularități pentru fiecare tip de creanțe, scenariile grave au loc mai ales în cazul creanțelor bancare și a creanțelor fiscale. În aceste cazuri, autoritățile implicate dețin puterea, iar debitorul depinde de deciziile acestora. 

Pentru creanțele bancare, sancțiunile aplicate diferă de la un caz la altul. În general, se aplică penalități în lipsa plăților conform prevederilor din contractul de împrumut; de multe ori, se aplică un procent în valoare de 1% din suma datorată pentru fiecare zi de neplată după termenul stabilit. 

Dacă debitorul se sustrage total de la plata datoriei, banca va anunța Biroul de Credit. Instituția va analiza activitățile debitorului și comportamentul de plată pentru a întocmi o fișă personalizată. Informațiile negative conținute vor pune debitorul în imposibilitatea de a mai accesa un alt împrumut. 

În ceea ce privește creanțele fiscale, ANAF este autoritatea care se ocupă de încasarea sumelor. La început, ANAF stabilește un titlu de creanță pentru reglementarea și identificarea obligațiilor fiscale. 

Dacă debitorul nu mai plătește îndatoririle de plată, titlul de creanță devine titlu executoriu. În cazul în care suma nu este plătită în interval de 15 zile, se va declanșa procedura de executare silită. Odată demarată, banca va bloca activitățile financiare ale debitorului până la recuperarea sumei. Dacă debitorul nu poate plăti, se va trece la valorificarea veniturilor și/sau a bunurilor (mobile și imobile, mașini, utilaje, produse finite etc.). 

Recuperare creanțe: ce este de făcut

Procedura de recuperare creanțe este reglementată atât la nivel național, cât și european. Se iau în calcul cuantumul creanțelor, data scadenței, bonitatea și raporturile juridice dintre părți. În general, procedura recuperare creanțe este de trei tipuri: plată, compensare și restituire. 

Plata creanțelor

Plățile se realizează prin bănci, trezorerie și alte instituții autorizate pentru a derula plăți. Pentru creanțele fiscale administrate de ANAF, debitorii trebuie să depună plățile într-un cont unic. Din acest cont se fac plățile, în funcție de prioritate, către:

• Plata impozitelor și a contribuțiilor sociale cu reținere la sursă.
• Plata altor obligații fiscale principale.
• Plata obligațiilor fiscale accesorii. 

Compensarea creanțelor 

Compensarea constă în stingerea creanțelor statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a altor instituții față de care debitorul trebuie să plătească taxe, impozite și alte contribuții. Creanțele se compensează cu obligații datorate aceluiași buget. Din diferența rămasă, vor fi compensate, proporțional, obligațiile datorate altor bugete. 

Restituirea creanțelor 

Restituirea creanțelor are loc dacă s-a făcut o plată fără a exista o datorie. În acest caz, debitorul are dreptul la restituirea sumei. 

Mai mult, creanțele comerciale pot fi stinse și cu alte instrumente de plată. Aici intră ordinul de plată, cecul, plata în avans, biletul la ordin, incasso documentar, contul deschis și acreditivul documentar. 

Proceduri pentru stingerea creanțelor

Există mai multe proceduri pentru a stinge creanțele. Alternativa este procesul juridic ce implică costuri ridicate și durează mult. În acest context, procedurile de stingere creanțe includ somații de plată, procedură de drept comun și arbitrajul. Să le luăm pe rând. 

Somații de plată

Somația de plată este o etapă premergătoare procedurilor de recuperare a creanțelor prin mecanismele legale disponibile. 

Tonul somației este ferm și informează debitorul cu privire la etapele ce urmează și măsurile ce vor fi luate. În somație, sunt trecute și consecințele neplatei creanțelor. 

Procedură de drept comun

Dacă soluționarea amiabilă nu are succes, se trece la procedura de drept comun. Se aplică oricărui litigiu pentru care nu există o procedură specială. În acest caz, părțile și reprezentanții acestora pot propune probe (înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriu etc.). 

Judecarea litigiilor este realizată de Judecătorie pentru creanțele mai mici de 200.000 de lei sau de către Tribunal pentru acele creanțe care depășesc această sumă. De cele mai multe ori, litigiul este judecat de către instituția din raza căreia se află domiciliul sau sediul debitorului. 

Arbitrajul

Arbitrajul se practică mai ales în cazuri de creanțe comerciale. Prin forma sa, arbitrajul este o jurisdicție alternativă față de instanțele judecătorești. Părțile implicate pot introduce clauze specifice pentru arbitraj în contract. 

Cazul este soluționat de către Curtea de Arbitraj sau de un arbitru stabilit prin acordul părților. În România, litigiul poate fi judecat de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional care se află în apropierea Camerei de Comerț și Industrie din România. 

Pentru procedură, se percepe o taxă de înregistrare de 150 de euro și taxă de arbitraj (taxă administrativă și onorariul arbitrului). Plata arbitrului este formată dintr-o parte fixă și o sumă care variază între 0,3 și 0,5% din valoarea creanței. Decizia finală a arbitrului are titlu executoriu și este pusă în aplicare similar oricărei decizii a unei instanțe. 

Diferența dintre o creanță și o datorie

O creanță este o sumă de bani pe care o companie trebuie să o primească de la un client în schimbul unui produs sau al unui serviciu. O datorie, pe de altă parte, este o sumă de bani pe care clientul trebuie să o plătească unei companii care i-a furnizat un produs sau serviciu. 

Dacă o creanță se recuperează prin plată, compensare sau restituire, lucrurile stau ceva mai diferit în caz de recuperare debite. În această situație, există două posibilități: inițiază procedura de recuperare a creanței în fața instanței judecătorești, cu termen de prescripție de trei ani, sau declanșează procedura de insolvență potrivit Legii nr. 85/2014. 

Cu alte cuvinte, diferența dintre creanțe și datorii depinde de perspectivă. Nu putem spune că o creanță este sinonimă cu o datorie. Cu toate acestea, lucrurile devin clare în funcție de unde privești. Creditorul se așteaptă ca plata să fie făcută de către debitor; aceasta este o creanță. Debitorul trebuie să facă o plată față de creditor. Acesta este o datorie (pentru debitor). 

Cum sunt trecute creanțele în contabilitate?

Dacă ai o firmă, este important să știi câteva aspecte legate de creanțe contabilitate. În primul rând, contabilitatea datoriilor și a creanțelor se ține pe categorii și pe fiecare persoană fizică sau juridică. Pentru conturile de furnizori și clienți, se vor grupa diferit datoriile și creanțele care rezultă din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate. 

De exemplu, creanțele incerte se înregistrează distinct prin contul 4118 „Clienți incerți sau în litigiu” sau în conturi analitice ale unor conturi de creanţe. Pentru situațiile financiare anuale, creanțele sunt evaluate la valoarea probabilă de încasat. 

Când se estimează că o creanță nu va fi încasată integral, se va înregistra în contabilitate ajustare pentru pierdere de valoare în cazul sumei care nu se mai poate recupera. 

👉Cauți un program de gestiune și asistență? Sedona este prietenul tău de nădejde în aparatură fiscală. Programul de gestiune este considerat creierul afacerii și include toate operațiunile de la vânzare la gestiune de stocuri, monetar, raportarea activității și back-up. Partea și mai bună? Totul se realizează automat!

Ce efecte au creanțele asupra unei firme?

Creanțele sunt o parte firească atunci când ai o afacere. Cu toate acestea, acumularea lor poate pune probleme unei firme. Pe de-o parte, datoriile încep să se adune, iar, pe de altă parte, activitatea se blochează, deoarece poate exista poprire pe conturi și chiar necesitatea de a vinde bunuri, mașini, aparatură etc. 

Atunci când vrei să iei un credit, trebuie să te întrebi dacă ai, într-adevăr, nevoie de un împrumut și chiar merită acest lucru. De asemenea, este indicat să faci calcule detaliate pentru a putea plăti datoriile și pentru a nu risca sancțiuni pentru neplata la termen. 

Din postura de creditor, este recomandat să alegi cu grijă clienții și să colaborezi cu alte companii care îți inspiră și îți demonstrează stabilitate, încredere și seriozitate. 

Este posibilă vânzarea unei creanțe?

În prezent, nu există noțiunea de „vânzare creanțe”, ci doar de cesiune de creanțe. Ce înseamnă această cesiune? Procedura se referă la situația în care un creditor încredințează, din proprie inițiativă, în mod gratuit sau cu titlu oneros unei alte persoane. 

Cedarea cu titlu oneros poate intra în noțiunea de comercializare a creanței. Cesiunea cu titlu oneros a unei creanțe se referă la faptul că fiecare parte obține un avantaj de la cealaltă parte, în bani sau nu. 

În contextul cesiunii de creanțe, apare și termenul de „drepturi de creanță”. Acestea se referă la drepturi subiective și patrimoniale pe baza cărora creditorul poate pretinde debitorului să dea, să facă sau să nu facă o anumită acțiune sub constrângerea statului. Dreptul de cesiune este un element activ al patrimoniului, iar creditorul poate dispune de acest drept prin cesiunea de creanțe. 

Cine participă la cesiunea de creanțe?

Există două părți în cesiunea de creanțe: creditorul (cedent) care dorește să obțină creanța de la client și persoana care primește creanța (cesionarul). 

Cesionarul devine, la rândul său, creditor și are obligația de a obține contravaloarea creanței primite de la debitor. În urma cesiunii, această persoană devine debitor cedat. Cu alte cuvinte, părțile sunt cedentul și cesionarul, iar debitorul cedat este un terț. 

Ce criterii sunt necesare pentru cesiunea de creanțe?

Cu excepția informațiilor tipice de pe orice tip de contract, cesiunea de creanțe impune următoarele criterii:

• Orice creanță poate deveni cesiune cu excepția salariului, a pensiei de întreținere și a altor creanțe personale de acest fel.
• Debitorul trebuie anunțat că, prin cesiunea creanțelor, apare un nou creditor și clauzele aferente.
• Debitorul trebuie să accepte cesiunea creanțelor printr-un document scris. 

Ce forme de cesiuni de creanțe există?

Cesiunea de creanțe ia mai multe forme:

• Cesiunea cu titlu gratuit – cel mai folosit este contractul de donație.
• Cesiunea cu titlu oneros – mai ales contractul de vânzare-cumpărare sau alte forme juridice care presupun înstrăinarea unei creanțe.
• Cesiunea parțială – creanța poate fi cesionată pe mai multe părți. Dacă este necesară o altă prestație, ea va fi cesionată doar dacă obligația poate fi împărțită. Este important de știut că valoare cesiunii nu trebuie să depășească suma stabilită inițial de debitor.
• Cesiunea succesivă – cedentul predă aceeași creanță altor cesionari consecutivi.

Ce tipuri de creanțe nu pot fi cesionate?

Nu toate formele de creanță pot fi cedate. Potrivit Codului Civil nu pot fi cesionate creanțele care:

• Sunt considerate ca fiind netransmisibile, potrivit legii.
• Implică o altă prestație decât o plată. Poate fi predată doar în cazul în care cesiunea nu crește semnificativ valoarea obligației. 

Creanțele sunt drepturi pe care creditorii, furnizorii, angajații sau statul le au asupra debitorilor, cumpărătorilor, angajatorilor sau societăților comerciale. Dreptul de creanță este asociat cu plata unor sume de bani (obligații) care decurg din achiziția de bunuri/servicii, contractarea de credite, semnarea unui contract de muncă, deținerea unor proprietăți sau desfășurarea unor activități comerciale. 

Nerespectarea angajamentelor stabilite prin contractul semnat poate duce la tribunal sau la executare silită. De aceea, este preferabil să rezolvi litigiile pe cale amiabilă. Această variantă este cea mai simplă și accesibilă soluție pentru ambele părți. 

Sursa foto: Shutterstock